se juca lumina in neaua stralucitoare. parca o mana nevazuta ar fii tesut o panza de argint ,ridicand si coborand itele . Cerul parea de sticla . Nici o vietate cat de mica nu se mai zarea .Intinderea alba si rece ce se pierdea la jocul luminii din marginea orizontului ,umplea sugletul de pace si oarecum de nepasare ,parca fiinta ingusta a trecatorului sa r fii simtit mai aproape de fiinta imensa a umbrii
sper sa fie buna mai mult sa ti placa.
