Tema poeziei este timpul, care duce si conduce toate lucrurile
intr-o calatorie numai de el stiuta .
Pe drumul acestei calatorii temporale, apare staruitor elementul
schimbare, pentru ca tot ce se misca este continuu schimbator.
Evident ironic, poetul afirma ca numai propriul sau destin ar fi ferit de influenta distructiva a timpului. Poate ca avem aici o anume autopersiflare ...
Intr-un context mai larg, lumea se regaseste permanent supusa transformarilor, iar ceea ce ar putea fi inscris in memoria colectiva se inchide ca o soapta, ca un murmur, ca o umbra peste oglinda eternitatii.
Si atunci, Poetul trimite Universului un singur gand:
"E vesnica pe lume doar schimbarea !"
