Personajul principal este o personalitate istorică binecunoscută, Alexandru Lăpușneanul fiind de două ori domn al Moldovei. Inspirându-se din cronica lui Grigore Ureche, Negrezzi îl înfățișează în timpul celei de-a doua domnii, când voievodul se reîntoarce în țară cu o experiență politică mai bogată.
Trăsăturile personajului se desprind, pe parcursul acțiunii, atât direct, din caracterizarea naratorului și a altor personaje, cât și indirect, prin fapte, vorbe, atitudini și mimică. Portretul fizic este foarte succint realizat de autor, îndeseobi prin descrierea vestimentației. Trăsăturile morale ne dezvăluie un personaj contradictoriu, amestec de cruzime cu tandrețe, de sadism și pocăință. Despotismul și cruzimea domnitorului sunt relevate de narator prin comentarii directe: ” urâtul caracte ” / ” vorbele tiranului ” / ” această deșănțată cuvântare ”;
Indirect, faptele, gesturile, atitudinile și mimica dau relief unui personaj deseobi de interesant. Lăpușneanul interpretează un rol pregătit minuțios, e perfect în arta disimulării, poate anticipa reacțiile celor din jur, le citește gândurile, speculează slăbiciunile și gustă efectul cruzimilor sale.