Satul Humuleşti era o
veche aşezare de răzeşi, cu oameni gospodari. Aşezat la poalele
munţilor, lângă Ozana “cea frumos curgătoare”, satul prinde viaţă prin
povestirile pline de umor ale lui Creangă.Nu existau manuale, invatau pe
carti bisericesti (ceasloave) si cind exista cite un manual scolar,
acela era asa delimitat (gramatica lui Trasnea) sau de gresit, ca mai
rau incurca pe copii. Elevii neavind o buna indrumare didactica erau
obligati sa memoreze fara a intelege ceva. In scoli se folosea bataia
(Sfintul Niculai si Calul Balan).Copii trebuiau sa plateascaCopii
trebuiau sa plateasca taxe mari si din aceasta cauza multi ramineau pe
dinafara. Statul nu era preocupat nici de pregatirea cadrelor didactice.
Invatatorii erau improvizati din dascalii bisericilor, din preoti sau
calugari "care si ei se mirau cum au ajuns profesori". Acestia nu le
explicau niciodata nimic, ii invatau mai ales rugaciuni si cintece
religioase. taxe mari si din aceasta cauza multi ramineau pe
dinafara. Statul nu era preocupat nici de pregatirea cadrelor didactice.
Invatatorii erau improvizati din dascalii bisericilor, din preoti sau
calugari "care si ei se mirau cum au ajuns profesori". Acestia nu le
explicau niciodata nimic, ii invatau mai ales rugaciuni si cintece
religioase.
