Cel mai mare scriitor taran al nostru, cel mai mandru de obarsia sa populara , s-a nascut in 1839, intr-un sat razasesc, "intemeiat in toata puterea cuvantului, plin de privelistea lumii, nu mocnit ca alte sate", in Humulesti. Literatura romana avea sa primeasca in universul sau, la loc de cinste, satul si oamenii copilariei si adolescentei lui Creanga, despre care acesta a vorbit cu o dragoste si o admiratie neistovita in toata opera lui. Productia literara a lui Creanga insumeaza povesti, povestiri, anecdote si marea opera memorialistica "Amintiri din copilarie". Toate pornesc dintr-o conceptie unitara de viata, dintr-o tabla de valori etice comuna si au fost cristalizate in forme purtand pecetea neindoielnica a geniului, cu mijloace stravechi ale literaturii populare de tip satiric. S-a vorbit mereu despre asemanarea dintre Creanga si alti creatori de timbru analog din literatura universala, ca Rabelais sau Gogol. S-au stabilit izvoarele si prototipurile basmelor si povestirilor lui Creanga. S-a aratat virtuozitatea lui stilistica, atat de greu de definit, din pricina amestecului de specific national, de izvoare populare si de originalitate personala creatoare. Opera lui va sta ca un model de dificultate in interpretarea si analiza, fiind un amestec intim de experienta si filozofie populara milenara, si de reflectare fidela a unui moment istoric dat, intruchipat in caractere omenesti, in obiceiuri, in institutii. Lucrul acesta este cu atat mai izbitor in basme si povestiri, unde de obicei reflectarea realista nu este chiar atat de bogata. De aceea Ibraileanu spunea ca Ion Creanga si-a zugravit vremea lui in povesti pe care le considera "adevarate nuvele din viata de la tara" si in care "miraculosul e secundar si, de multe ori, e un ingredient pentru puterea realista a picturii oamenilor si vietii lor sufletesti."
Lumea operei lui Creanga este un univers activ, in care munca este cea mai dintai valoare; oamenii se integreaza in el contribuind la producerea bunurilor materiale sau spirituale trebuincioase grupului social respectiv. Pentru Creanga, Humulestii lui au fost un adevarat centru al lumii, prin care treceau toate caile experientei si ale intelepciunii. El si-a iubit asa de mult satul, incat in toate etapele vietii a dorit intoarcerea catre locul natal, sau, macar, a incercat reconstituirea lui de departe, atunci cand se afla, mai tarziu, in destul de vitrege imprejurari de viata. Numai in satul lui frumos, plin de "flacai voinici si fete mandre" si harnic de "vuia de vatale in toate partile", s-a simtit fericit Creanga. De aceea nu se lasa dus de acolo cum nu se lasa pruncul de la sanul mamei, ursul din barlog sau taranul de la munte din inaltimile lui. Desigur, viata tot mai grea a scriitorului in anii maturitatii a contribuit la realizarea acestei imagini atat de luminoase a satului, dar si unele realitati sociale. Humulestii sufereau de pe urma unei administratii apasatoare, locuitorii lui erau greu incercati de biruri si havalele, de serviciul militar pentru care oamenii se recrutau cu metode salbatice, aspecte reflectate critic in opera lui Creanga. Dar satul acesta a fost un sat razasesc, deci o comunitate mai mult sau mai putin libera, care n-a cunoscut oprimarea directa de catre boier, decat in unele conflicte de vecinitate, etc. "Amintiri din copilarie" oscileaza intre registrul grav al evocarii colorate cu nuante nostalgice si registrul acut al evocarii comice, satirice.
Sper ca te-am ajutat!
