un reper al timpului




poezia asfintit de octavian goga

Crai batrân, pornit spre ruga,


Vine-Amurgul de pe munte,


Împartind cernite-odajdii


Brazilor cu barbi carunte.


Umiliti se-ndoaie brazii,


I se-nchina, i s-apleaca,


Si cu zvon de surle-l lasa


Pe maria-sa sa treaca.


Staruie domol mosneagul,


Mai coboara, mai se suie,


Si-nspre marginea padurii


Sta la colt de cararuie.


Ostenit, pe-un zgheab s-asaza


Si clipind tremuratoare


Genele lui argintate,


Ce mi-si vede, ce mi-l doare?