Mihai Eminescu fiind un tinar baiat paduri cutreiera si se culca adesea linga un izvor iar bratul sub cal il punea si asculta cum apa suna incetisor seara ii rasarea luna sii batea drept in fata.Adormise si deja visase cimpii cu valuri de argint sclipiri pe cer vapai peste ape. Asa zi de zi isi cauta dorul prin natura.Si intr-o buna zi pe neprins de veste a decedat si Dumnezeu la ridicat pe LUCEAFARUL bogat in creatii neimpedicat in cerul senin a decedat!!
