Dragă Mihai,
M-am îndrăgostit iremediabil de poemele tale. De cum am citit ,,Lacul", m-am simțit într-o continuă plutire pe undele iubirii. Am visat Luceafărul luminând cerul nopții și am rămas cu gândul la pădurile de basm depsre care vorbeai. Într-adevăr, m-am întristat când treceai pe lângă plopii ce se legănau în bătaia vântului, iar seara, pe deal, ascultam buciumul ce mă purta în tărâmul unde nu exista nici o grijă. Aș fi vrut să rămâi pentru eternitate, însă frigurilea mi te-au răpit prea devreme. Ne vom revedea.
A ta,
(numele tau)
