Marea. Un infinit albastru care ascunde in apele sale atatea mistere pe care omenirea si le poate doar imagina din povesti. Culorea sa si valurile care se izbesc de mal intr-un ritm alert, dar totodata fara graba, inspira scriitori si ii face sa-si imagineze universuri noi. Infinitatea imaginii plajei, a nisipului care iti arde picioarele, a brizei usoare si a scoicilor pe care calci din neatentie este modul in care Dumnezeu a ales sa binecuvanteze lumea, lasand o minune personala sa fie prezenta si in vietile fiintelor pe care le-a creat din nespusa sa iubire.
Plimbarea pe care am facut-o la asfintit mi-a incalzit corpul intr-un mod nou, dar mi-a oferit si fiorii uniunii dintre om si natura. Soarele care dispare treptat in spatele apei pe care ochii nu o pot cuprinde ma cuprinde intr-o imbratisare si imi permite sa visez cu ochii deschisi la povestile care au prins viata.
