Prin aceste versuri ale fabulei "Broasca si boul", Gheorghe Asachi satirizeaza tendinta oamenilor de o anumita conditie sociala de a trai la nivelul celor cu foarte multi bani, de a cheltui mai mult decat le permite venitul si de a face datorii foarte multe, ajungand pe mana creditorilor. Autorul compara aceasta situatie cu ajutorul a doua personaje din lumea animale, situatie tipica pentru fabule, prin intermediul unei broscute care isi doreste sa ajunga mare si incearca din rasputeri sa se "umfle", nereusind decat sa cheltuie fara discernamant.
