Noapte de iarnă
E întuneric afară. E noapte adâncă. Nici steluţele drăguţele nu se mai văd. Au adormit adânc căutând căldura lunii ce-i aşezată undeva-n capul mesei, printre nori de plumb, în noapte plină.
Fiecare vis deja-i trimis. Oricine va dormi îl va primi şi împânzit pământ va fi de fericire că oameni buni sau răi îl vor primi.
Pe la fereste, lumini târzii sau timpurii se mai zăresc depinde cum de-i omul treaz de veghe, în căutări sau aşteptări lumeşti.
De peste tot se-nalţă fumul gros de iarnă şi-i ger deplin, căsoaiele sunt sub omăt, iar dorurile îngropate toate în noaptea albă din poveşti.
