(e lunguță)
Genului liric îi sunt caracteristice exprimarea directă a sentimentelor, prezența eului liric, expresivitatea limbajului, și structura în versuri predominantă, dar nespecifică. Toate acestea se regăsesc în textul citat.
Din punctul meu de vedere, în opera „Cuvânt” de T. Arghezi autorul dă glas dorinței de a atrage cititoruk, prezentându-i o carte a universului miniatural, „o carte pentru buzunar, o carte mică, o cărticică”.
Prezența eului liric este reliefată de mărcile lexico-gramaticale specifice. Persoana 1 a acestora dă textului caracter de confesiune lirică. Pe lângă acestea apar forme pronominale de persoana a 2-a, care împreună cu substantivul în Vocativ „cititorule” indicaă prezența monologului liric adresat. Adresarea directă vizează un „personaj” liric(cititorul) către care se adresează confesiunea lirică.
Pe de-o parte, limbajul artisctic constituie substanța lirismului. Expresivitatea discursului este asigurată de imagini artistice: pulberi de fum, țadără de curcubee (vizuale) și figuri de stil: nimicul nepipăi - epitet; scamă de zare - metaforă.
Pe de altă parte, poezia este structurată în versuri de 8-10 silabe, autorul nu respectă întocmai elementele de rimă, aceasta variind, iar ritmul e trohaic; elementele de prozodie asigurând muzicalitatea și armonia versurilor.
În concluzie, trăsăturile menționate mai sus justifică încadrarea operei „Cuvânt” de Tudor Arghezi în categoria operelor lirice.
