Un sat umil, de langa capat de lume, trăia sub păcatul unui tăran, care in urma cu mult, mult timp luase in desert numele Domnului. Acolo nu era apa. Oamenii nu aveau cu ce-si udă gâtul in zilele de seceta, si nu exista lumina. Copiii se nasteau bolnavi, ba unul fara o mana, ba unul care nu putea umbla de fel.
Intr-o zi un om strigare catre Dumnezeu:
- O Doamne, scapa-ne de prihana, doamne! Unge-ne cu balsamul tau vindecator, Doamne!
Si Dumnezeu l-a ascultat.
