👤
a fost răspuns

facetimi rezumatul varog

erau odată un moşneag şi-o babă; şi moşneagul avea o fată, şi baba iar o fată. Fata babei era slută, leneşă, ţafnoasă şi rea la inimă; dar, pentru că era fata mamei, se alinta cum s-alintă cioara-n laţ, lăsand tot greul pe fata moşneagului. Fata moşneagului insă era frumoasă, harnică, ascultătoare şi bună la inimă. Dumnezeu o impodobise cu toate darurile cele bune şi frumoase. Dar această fată bună era horopsită şi de sora cea de scoarţă, şi de mama cea vitregă; noroc de la Dumnezeu că era o fată robace şi răbdătoare; căci altfel ar fi fost vai ş-amar de pielea ei.
Fata moşneagului la deal, fata moşneagului la vale; ea după găteje prin pădure, ea cu tăbuieţul in spate la moară, ea, in sfarşit, in toate părţile după treabă. Cat era ziulica de mare, nu-şi mai strangea picioarele; dintr-o parte venea şi-n alta se ducea. Ş-apoi baba şi cu odorul de fiică-sa tot cartitoare şi nemulţumitoare erau. Pentru babă, fata moşneagului era piatră de moară in casă; iar fata ei - busuioc de pus la icoane.
Cand se duceau amandouă fetele in sat la şezătoare seara, fata moşneagului nu se incurca, ci torcea cate-un ciur plin de fuse; iar fata babei indruga şi ea cu mare ce cate-un fus; ş-apoi, cand veneau amandouă fetele acasă noaptea tarziu, fata babei sărea iute peste parlaz şi zicea fetei moşneagului să-i dea ciurul cu fusele, ca să-1 ţie pană va sări şi ea. Atunci fata babei, vicleană cum era, lua ciurul şi fuga in casă la babă şi la moşneag, spunand că ea a tors acele fuse. in zadar fata moşneagului spunea in urmă că acela este lucrul mainilor sale; căci indată o apucau de obraz baba şi cu fiică-sa şi trebuia numaidecat să rămaie pe-a lor. Cand veneau duminica şi sărbătorile, fata babei era impopoţată şi netezită pe cap, de parc-o linseseră viţeii. Nu era joc, nu era clacă in sat la care să nu se ducă fata babei, iar fata moşneagului era oprită cu asprime de la toate aceste. Ş-apoi, cand venea moşneagul de pe unde era dus, gura babei umbla cum umblă meliţa; că fata lui nu ascultă, că-i uşernică, că-i leneşă, că-i soi rău... că-i laie, că-i bălaie; şi că s-o alunge de la casă; s-o trimită la slujbă unde ştie, că nu-i de chip s-o mai ţie; pentru că poate să innărăvească şi pe fata ei.

Sursa: FATA BABEI SI FATA MOSNEAGULUI

Răspuns :

Dianacika
Era odata un mosneag si o baba, mosneagul avea o fata si baba tot o fata. Fata mosneagului era o fata minunata si harnica cum nu era alta in lume dar fata bebei era rea la inima si lenesa. Intr-o zi baba i-a spus mosneagului sa o alunge de la casa, s-o trimita la slujbe ca nu este chip sa o mai tina in casa. Mosneagul fiindca o iubea foarte mult pe baba a ascultat-o si a alungat-o pe fata lui. In drumul ei fata mosneagului a facut mult bine iar cand a vazut-o Sfinta Duminica i-a spus sa aiba grija de copii ei si o v-a rasplati. Fiindca a muncit foarte mult si foarte bine Sfinta Duminica a lasat-o sa isi aleaga o comoara. Ea a ales-o pe cea mai mica, iar acolo era cea mai de pret comoara. Cand a vazut baba comoara fetei mosneagului a trimis-o si pe fiica ei. Fata babei s-a pornit iar in drumul ei nu a ajutat pe nimeni tinindu-se mindra. Ajunse si ea intr-un sfirsit la sfinta Duminica care i-a dat aceasi insarcinare ca fetei mosneagului. Fata babei nu a facut nimic bine din ce i-a spus Sfinta Duminica, dar sfinta Duminica a lasat-o si pe ea sa isi aleaga o lada. Ea a ales-o pe cea mai mare. Cand a ajuns acasa din acea lada au iesit serpi care le-au mincat pe baba si pe fata babei iar mosneagul si fiica lui au traiti fericiti in continuare. Sper ca ti-am fost de ajutor