În opera Căprioara de Emil Gârleanu, autorul descrie căprioara fiind o mamă iubitoare , care își dezmiardă puiul. Aceasta are un sentiment de tristețe și milă față de iedul ei,deoarece venise vremea înțărcatului și trebuia să se despartă de el. Au trecut prin pădurea întunecoasă care era foarte înfricoșătoare. Mama încearcă puterile iedului prin salturi îndrăznețe. La sfârșitul poveștii,căprioara se jertfește pentru ied,prăbușinduse în mijlocul luminișului. Aceasta râmase cu capul spre puiul ei care fugea înspăimântat în inima pădurii. După ce plecă iedul acesta închise ochii.
