Oximoronul reprezintă alăturarea a doi termeni contradictorii, obținându-se o sintagmă cu efecte stilistice surprinzătoare.
Cuvântul „oximoron” este oximoronic în sine, fiind compus din doi termeni care se opun ca semnificaţii: oxys (ascuţit, pătrunzător; deştept ) şi moros – (tocit, prost).
