Durerea noastră a trecut.
Suntem în Rai acum. E bine!
Cu dor de viața pe pamânt...
Un gând legați pe toți ne ține:
De ce-am murit? Și pentru cine?
În noaptea aia blestemată...
Ne-am dus prea mulți dintr-o suflare,
Ne ardeau trupurile goale...
Sub brațe la resuscitare...
Muream pe rând și toți odată....
Auzeam în ecouri plâns...
Și nu știam ce ni se-ntâmplă.
Vedeam... de undeva de sus
Cum sufletele se ridică...
Ș ne-am tot dus... Și ne-am tot dus...
Părinții noștri tot ne plâng...
Și ne-or tot plânge pân' la moarte!
Tu, mamă, luptă cât se poate!
Luptă, tu, tată, pentru toate!
Și nu veniți la noi curând...
E prea târziu să mai fim noi.
Dar vor mai fi zile de "vineri!"
Schimbați ceva, ca mai apoi...
Să nu mai moară dintre voi!
...în Rai nu mai e loc de tineri!
Nu suntem răi, nu judecăm!
Nu vă sfidăm cu pielea arsă!
Nu vă certăm, nu vă urâm!
Vrem doar să știm că vă mai pasă!
De cei ce încă mai rămân!
Și ștergeți sângele vărsat
Cu legi rescrise și-asumate!
VIEȚII să-i dați prioritate...
Și nu politicii din spate!
Și nu uitați de ce-am plecat.
.................................
Vă va ierta, Jos, cine poate...
De-aici, de Sus, noi v-am iertat!
