ooh, îmi amintesc de parcă ar fi fost ieri (a fost acum o săptămână, tho).
noaptea puse stăpânire pe cer. era întuneric.
stăteam în camera mea, pregătită de culcare. abia așteptam să mă învelesc în călduroasa pătură, și să adorm instantaneu. m-am așezat pe patul pufos, și m-am învelit. dar nu puteam fi fericită. nu adormeam!
se tot auzeau niște sunete înfricoșătoare de afară. nu-mi era frică, dar acele sunete făceau somnul o sarcină imposibilă.
sunetele se auzeau din ce în ce mai tare, și erau chiar terifiante. nu eram speriată sau așa ceva, dar mă enervau la culme.
am văzut o umbră. atunci chiar m-am speriat. m-am ridicat din pat , m-am apropiat încet de geam...
era câinele meu. îl lăsasem afară.