Varul meu Ionut mi-a spus o mica întâmplare .
Într-o zi se angajase ca un ospătar la o cafenea. Șeful lui îl tot punea la diferite treburi: stresul mesei, luarea și servirea farfuriilor etc. Suparat el se duse și îi spuse ca demisionează. Părinții lui plecaseră , iar el era singur. După o vreme i se făcu foame. Se duse dar nu găsi nimic. Trebuia sa cumpere mâncare dar nu avea bani.
A doua zi s duse înapoi și îi spuse șefului sa îl primească înapoi .
Meseria este brățară de aur.
