Este iarna.Afara este frig si din cerul cenusiu cade neincetat zapada viscolia,asternandu-se in troiene .Nu mai sunt nici pasari ,nici verdeata ,nici flori.Nu mai este nimic care sa bucure privirea.In inaltul cerului -croncanitul pustiu al ciorilor este singurul care se mai aude.Soarele straluceste cu razele slabe doar o parte din zi.Intunericul inecacios al noptii se lasa repede peste vai si sate lasand timp de stat langa foc si privind departe prin geamuri.
