Verbul la gerunziu exprimă o acțiune în desfășurare, fiind singurul mod nepersonal care conservă conținutul dinamic specific verbului. Dacă e să ne referim la contextul „Mioriței", utilizarea verbelor gerunziale la sfîrșitul cîtorva versuri are un rol fonetic, prin sonoritate ele susțin onomatopeea verbului și generează monorima, care este frecvent întîlnită în poeziile populare.
