Imaginează-ti ca esti naratorul unui roman care povesteste scena . Transforma replicile in vorbire indirectă .
Scena : - Unde pleci asa grăbită ? Am intrebat
-Ma duc cu prietenii, afara . A raspuns hotărâtă sora mea .
- Este tarziu si esti mica . Am intonat eu .
- Si tu iesi la ora asta din casa , nu numai eu ! A spus , Denisa .
- Asculta , eu sunt mai mare decat tine .
- Lasa-ma ! A abordat sora mea .
- Trebuie sa ma asculti pe mine ! Eu sint sora mai mare ! Iti vreau binele ! Nu e bine sa pleci ! Sunt multe pericole ...! Am tipar la ea .
- Dar, trebuie sa Ma întâlnesc cu prietenii ! A rostit ea .
- Este prea târziu si nu este bine sa iesi la ora asta . Am exclamat eu .
- Bine , inteleg ....Ai dreptate , te voi asculta mereu ! A spus nedumerită.
- Ma bucur ca m- ai ascultat ! I - am raspuns zâmbind .
DAU COROANA !!!!

Denisa, sora mai mica,este foarte hotărâtă ca dorește sa iasă afară, însă,sora mai mare a sa îi explica ca afară sunt nenumărate pericole ce o așteaptă. Surioara în continuare intrigata de faptul ca sora eu mai mare poate sa iasă la acea ora afară și ea nu îi răspunde aspru ca ea va ieși în continuare cu prietenii ei. Fiind enervata peste culme de atitudinea Denisei, sora mai mare îi exclamare faptul ca fetita nu poate ieși afară. Încă nedumerita, surioara asculta cu atenție vorbele fetei mai mari și decide sa nu mai plece. Sper ca ti-a plăcut :)