Era un tablou foarte ciudat . Daca te uitai mult la el te luau fiorii . Parca auzeam vantul cum suera puternic , simțeam frigul din tablou , de parca accea iarna urma sa vina . Si acel om din tablou doborat si secat de puteri de catre vantul iernii . Blocurile si magazinele erau pline de țurțuri care atarnau aproape pana la usile de intrare . Aveai impresia ca cine va iesi afara nu se va mai intoarce . Afara nu ningea dar , adanca zapada era peste tot . Daca puneai piciorul te adanceai in zapada , ca in apa . Nu puteai sa te joci in zapada , cum ne asteptam toti . Zapada era ca o celula care daca puneai piciorul cadeai in ea .
Sper ca a fost ceva bun ! Nu prea am avut idei pentru el ^^
