E vorba de trecerea de la lirismul subiectiv(persoana I ) la cel obiectiv(persoana III). In prima strofa exista lirismul subiectiv( "m-am inchinat", "intrarea-mi" etc.) care exprima in mod direct sentimentele eului liric, sentimentele de tristete, depresie si chiar descurajarea pe care o simte acesta fata de propria persoana.
In a doua strofa exista lirismul obiectiv( "glasu-i singuratic", "el n-ar fi fost" etc.) care arata faptul ca autorul nu mai este atat de implicat afectiv, folosind un ton impersonal care se adreseaza gandirii prin intrebarea retorica "Caci ce-i poetu-n lume si astazi ce-i poetul?".
Schimbarea celor doua tipuri de lirism indica faptul ca autorul se exprima alegoric sub forma altei psihologii.
Sper ca e ok...
