Singuratea este aliatul confesiunii poetice. Ea poate aparea ca însemn al pierderii amorului. O cauza a excutabilitatii si agitatiei este starea de gol in care linistea devine apăsătoare sau provoacă stări nelamurite. Singurătatea ca neputinta de a iesi din sine, singurătatea de moarte, cavoul lăuntric sînt iremediabile, viata nemaifiind decit veghe zadarnică.
