Intr-o dimineata de toamna, Adrian s-a dus sa faca o vizita bunicilor. Avea sa stea la ei cateva zile. In aceste zile i-a ajutat sa culeaga via. Cand au terminat-o, la intoarcere, a gasit un pui de randunica, ce zacea pe pamantul tare. La luat acasa si l-a ingrijit. Adrian a vazut ca puisorul se simte mai bine, dar nu il putea lasa singur, nu cat timp era asa de mititel. L-a pastrat si a avut grija de el ca o mama, chiar si in perioada iernii, cand nu a lasat nici un mic vantice sa-l bata. Puisorul crestea si crestea, si Adrian se tot atasa de el. Iata ca a sosit si primavara, acum Adrian trebuia sa ii dea drumul randunicii. Cu greu a lasat-o sa zboare. Acum era asa de trist. Pana a vazut la geam o randunica. Era randunica de care avuse grija. Se pare ca s-a intors sa-i multumeasca.
