Tin minte prima lectie de limba romana, parca a fost ieri. Eram mic(a) si doream sa pot totul. Nu aveam rabdare sa pasesc mai rapid in lumea cunostintelor nemarginite si sa devin om de stiinta, dar nu a fost totul la fel de usor ca in visuri. Pentru inceput trebuia sa invat sa citesc, dar cum sa citesc fara sa pot scri? Impreuna cu doamna profesoara am inceput sa antrenez capusorul si maina pentru a putea gindi, citi si scrie desigur. Tin minte cu cata greutate am anceput sa scriu. Era un tartar locul unde aram impus(a) sa scriu foarte mult. Vorbind cinstit nu scriam mult, dar capusorul meu micut credea ca zece cuvinte sunt foarte multe. A fost greu, dar am avut alaturi persoane ce ma indrumau. Cu cititul nu a foat la fel de greu, insa nici foarte usor. Doream sa pot citi si ma straduiam cit de tare puteam. Credeam ca avind aceasta capacitate voi uimi pe toti, ceea ce a si fost la inceput. Pentru inceput am stidiat alfabetul, litera cu litera si silaba cu silaba. Ancepeam sa fac legatura antre vocale si consoane ai am reusit foarte repede. Timp de cateva luni puteam citi liber si era minunat. Acum sunt mult mai mare zi ami place sa citesc, iar toate multumesc-urile le adresez primei profesoare si parintilor. Cu munca putem face totul.
