Am pornit intr-o excursie la munte cu prietenii mei. Am ajuns cu
bine la cabana. Peisajul este superb aici: munti inalti cu capetele
aproape in nori, paduri verzi si aer proaspat.
Cel mai mai mult am
vrut sa vad insa peisajul nocturn. Umbrele noptii cuprind muntii, care
par nishte uriashi pregatindu-se de culcare. Prin paduri aud animalele
salbatice ieshind dupa prada. Luna isi revarsa razele divine asupra
peisajului ce pare argintiu.
Cerul e plin de mii de stele
stralucitoare si atata de senin. Aseara am vazut Carul Mic si am admirat
Calea Lactee. Din cand in cand mai vad o stea cazatoare si imi pun
repede o dorinta.
Ne-am strans toti in jurul unui foc de tabara si
spunem povestiri minunate. Vantul bate lin si parca ne mangaie trupurile
si sufletele. Iarba e uda de roua si in aer se simte parfumul florilor
rare de munte.
La acest capat de lume, doar luna mai lumineaza,
iar brazii par personaje din basm, noi fiind singura prezenta umana din
acest loc fermecat.