Stau melancolic si visator la fereastră.Privesc cum picaturile de ploaie se scurg precum roua dimineți.
Tot timpul mă intreb de ce cerul albastru precum ochii mamei se razbună pe noi.Am gresit,sunt constient dar de ce?De ce soarele stralucitor trebuie sa se ascunda.De ce toata natura devine gri precum banca din fata blocului.
Asta e toamna ,toamna surprinzătoare cu emotiile ei.
