Heii. As vrea si eu daca ati putea sa-mi traduceti o compunere din romana in engleza, dar sa nu fie luata de pe google translate sau ceva gen..Vreau sa fie facuta bine!!Mai repedee!!! Multumesc.
Solidaritatea este unitatea unui grup sau clase, care produce, sau se bazează pe comunitatea de interese, obiective și standarde. Se referă la legăturile dintr-o societate, care unesc oamenii împreună. Termenul este în general folosit în sociologie și alte științe sociale. Ceea ce formează baza solidarității diferă printre societăți. În societățile simple, se poate baza în principal pe rudenie și valori comune. În societățile mai complexe, există diverse teorii cu privire la ce anume contribuie la sentimentul de solidaritate socială.
Prieteniile nu sunt pur si simplu oportunitati pentru efemere schimburi de amabilitati, de gratulari, de impresii mondene. Chiar mai putin sunt ele bazate pe aversiuni comune generate de perisabile conjuncturi.  
Prietenia este un mare pariu al unei increderi ce nu se zdruncina la orice incercare mai dificila. Loialitatea face parte din aceasta alianta intersubiectiva. La fel si o indispensabila fidelitate in raport cu un trecut comun.  Dimpotriva, cand cerul se innoureaza, cand prietenii iti sunt insultati si calomniati (fie ca sunt in viata, fie ca au trecut in lumea dreptilor si nu se mai pot apara), nu te speli pe maini, nu simulezi o falsa detasare si nu intri in corul detractorilor, nu cautionezi , nici macar prin eschiva, bucuria acestora de a macula . Iar daca o faci, inseamna ca ai mimat doar prietenia.  Exista si forme decente de despartire, nu doar cele menite sa dea satisfactie galeriei.
Pentru mine, prietenia inseamna solidaritatea mereu intarita întru principii si valori. Cand aceasta solidaritate se clatina, cand orgolii mistuitoare se combina cu varii complexe intr-o dezolanta alchimie resentimentara, cand trecutul este rescris pentru a deveni concordant cu actualele jocuri, manevre si combinatii, atunci se destrama si prietenia. 
Pentru mine, prietenia inseamna solidaritatea mereu intarita întru principii si valori. Cand aceasta solidaritate se clatina, cand orgolii mistuitoare se combina cu varii complexe intr-o dezolanta alchimie resentimentara, cand trecutul este rescris pentru a deveni concordant cu actualele jocuri si combinatii, atunci se destrama si prietenia. Evident, unii rationalizeaza aceste decizii care anuleaza solidaritatea drept devotament pentru principii. Conform stilizarilor auto-justificative, ei n-au nimic cu oamenii concreti pe care ii ponegresc, ba chiar ii admira (cand nu-i dispretuiesc), problema este ca ei “nu pot renunta la principii”. As numi acest sindrom fetisismul principialitatii ostentative. In fapt, solidaritatile durabile se nasc din confluente valorice, din riscuri comune, din pariuri existentiale impartasite, din convergenta principiilor cultivate cu discretie, dintr-un atasament care nu se schimba peste noapte in raport cu un numar de idei, de norme morale, de aspiratii. Deci nu din cabale si jocuri de culise.