Toamna în grădină îşi acordă vioara. Plâng strunele jalnic, lung şi prelung Şi-n goala odaie acorduri ajung... Şi plâng în odaie, şi eu din vioară... Plâng strunele toate lung şi prelung.
Fereastra e deschisă... vioarele plâng... O, ninge... şi toate se sting... Palidă, toamna nervoasă, cântând a murit... Îmi cade vioara şi cad ostenit, Iar toamna, poetă, cântând a murit. ( George Bacovia , Tomna murind )
