In timp ce tendinta orientala in cadrul relatiilor internationale este de a apara pacea postbelica, dar mai ales integritatea teritoriala a statelor lumii, precum si noua configuratie geopolitica stabilita la Conferinta de pace de la Paris, unele state, incepand din anul 1931, promoveaza "in mod deschis" o politica "revizionista", a carei concretizare este prin aparitia focarelor de razboi- cele care obliga statele lumii ca dupa Marea Criza Economica Mondiala (1929-1933) sa-si orienteze economia nationala catre industria de armament (pericolul unui razboi devine tot mai mult "o certitudine"). Prima tara agresoare este Japonia, care doreste sa domine piata comerciala a Chinei, profitand de "dreptul" obtinut prin Conferinta de pace de la Paris de a controla si a supraveghea caile ferate din China. Pornind "de la un incident minor", Japonia ocupa abuziv zona chineza numita Manciuria(februarie 1931), formand un stat-marioneta numit Manciuko, pe care Societatea Natiunilor nu il va recunoaste, si astfel, la 27 martie 1933, Japonia iese din Societatea Natiunilor.
