Adesea îmi puneam întrebarea... Cum de unii care nu învață au mereu, sau aproape mereu, norocul de a nu fi ascultați? Mă măcina gândul că eu mereu lucram foarte mult acasă, îmi faceam temele corect și complet, eram foarte ambișios (ambițioasă).
Așa că într-o zi... gândul meu a început să găsească el o metodă... Mi-am propus să nu-mi învăț nici eu lecția la limba romană, că poate aveam și eu norocul să nu mă asculte. Eram mândru (mândră) că mă pot număra și eu printre cei care nu își fac temele mereu...
Și, a doua zi la școală... Ce să vezi?! Deschide catalogul... În mintea mea era: ”Sunt sigur/ă că nu mă va asculta... Am deja note!”... Însă... nu a fost să fie așa... Primul (prima) care a fost ascultat/ă a fost chiar eu. Și bineînțeles că m-am făcut cu nota 4, cu două pedepse și cu temă triplă.
De atunci chiar mi-am schimbat gândirea și nu m-am mai lăsat păcălit/ă de aparențe.
