Amurg de vară
Adesea când îmi clătinam ușor privirea dintr-o partea a alta a ferestrei observam schimbările profunde ale naturii când lumina soarelui se transforma încetișor într-o umbră pierdută undeva în zare. Deschideam fereastra pentru a adulmeca mirosul dulce al verii, uitam de noțiunea timpului și petreceam zeci de ore privind în neștire... undeva în zarea lucindă de răzlețele raze de soare care nu se încumetau să părăsească văzduhul.
Câteodată chiar simțeam nevoia să plec departe... să mă plimb de una singură, să vorbesc cu natura, să fiu una cu cu ea. Iubeam vara, iubeam tot ceea ce mă înconjura. Dragostra, afecțiunea mea față de prea-frumoasa vară se manifesta atunci când amurgul de soare venea... totul în jur adormea, numai eu și luna rămâneam.
Sper că ți-am dat câteva idei. O mai poți dezvolta!
