Şi, apucându-l de mâna cealaltă, îl smuceşte de la mămiţa lui, tocmai când trenul, clănţănind din roate, trece la un macaz. Din smucitura lu' mam'mare într-un sens, combinată cu clătinătura vagonului în alt sens, rezultă că Goe îşi pierde un moment centrul de gravitaţie şi se reazimă în nas de clanţa uşii de la cupeu. Goe începe să urle... În sfârşit, n-au ce să facă. Trebuie să se hotărească a plăti biletul, pe care are să-l taie conductorul din carnetul lui. Păcat însă de pălărie !... Ce-o să facă d. Goe la Bucureşti cu capul gol ? Şi toate prăvăliile închise !... s-ar întreba oricine, care nu ştie câtă grije are mam'mare şi câtă prevedere. Cum era să plece băiatul numai cu pălăria de paie ? Dacă să întâmplă să plouă, ori răcoare ? Şi mam'mare scoate din săculeţul ei un beret tot din uniforma canonierii le Formidable.
