Ma duceam spre casa bunicilor. Si, ce vad? O umbra se tinea dupa mine. O vreme am incercat sa n-o iau in seama, dar mai apoi mi-am facut curaj si m-am intors inapoi, iar cand colo, in loc sa ma sperii, am inceput a rade: cainele meu incerca sa se tina dupa mine, cu boticul plin de smantana. Hotomanule, ma gandii eu, iti arat eu tie...
