Dese ori imi amintesc casa bunicilor mei , copilaria mea ce-a trecut deja . Anii mei au trecut la fel ca si anii fintinii de la poarta bunicilor care se ruineaza . Cind eram mica toata noaptea sub bolta instelata asculta povestile binicii ,chiar si acum ma amuza faptul ca credeam ca sunt reale . Dar piinea calda , era ca luna plina cu un miros imbatator . Ce fel de copil fara vre-un cuib de sub stresina stricat , in momentul cind bunica ma intrea cine l-a stricat raspunsul meu era negativ . Totul s-a finisat , nimic nu-i vesnic .
