Răspuns :
Poetii plang de dor si drag
In vremuri indepartate traiau linistiti intr-o tara numai a lor poetii. Ei erau cei care le dadeau oamenilor deznadajduiti curaj si forta de a lupta, de a trece mai usor prin greutati. Ei aduceau pe chipurile celor din jur zambetul si speranta. Lumea era neasemuit de frumoasa si senina. Totul a fost frumos pana intr-o zi... cand in acea tara au venit oameni carora nu le mai pasa de poezie, caci nu pretuiau sentimentele, dragostea, iubirea, iertarea. Poetii au fost nevoiti sa plece, raspandindu-se pe intreg cuprinsul pamantului, cultivand in pamantul cel bun al inimilor de pretutindeni bunatatea si daruirea. Ei plang mereu de dor dupa o lume
mai buna, cea in care sa iubesti este cea mai mare bucurie a sufletului. Ii vezi mereu prin filele cartilor plangand de drag pentru fiinta iubita, pentru semenii lor, pentru tara aceea pe care ei,poetii, ar dori sa cunoastem cu totii...
In vremuri indepartate traiau linistiti intr-o tara numai a lor poetii. Ei erau cei care le dadeau oamenilor deznadajduiti curaj si forta de a lupta, de a trece mai usor prin greutati. Ei aduceau pe chipurile celor din jur zambetul si speranta. Lumea era neasemuit de frumoasa si senina. Totul a fost frumos pana intr-o zi... cand in acea tara au venit oameni carora nu le mai pasa de poezie, caci nu pretuiau sentimentele, dragostea, iubirea, iertarea. Poetii au fost nevoiti sa plece, raspandindu-se pe intreg cuprinsul pamantului, cultivand in pamantul cel bun al inimilor de pretutindeni bunatatea si daruirea. Ei plang mereu de dor dupa o lume
mai buna, cea in care sa iubesti este cea mai mare bucurie a sufletului. Ii vezi mereu prin filele cartilor plangand de drag pentru fiinta iubita, pentru semenii lor, pentru tara aceea pe care ei,poetii, ar dori sa cunoastem cu totii...
