Un ghem de blana dormea pe covor. Era asa naiv. Cu ochii lui blajini ma privea, parca asteptand un raspuns. Il priveam cu atata fericire. Ma gandeam la visele lui, la ce crede despre mine acea fiinta nestiutoare. Oare la ce s-ar gandi acel pui fricos de caine. La ce se gandeste cand ma vede? Ce sunt eu pentru el? O masina de mangaiat? Mi-am intors privirea pierduta spre el. Acum, blana alb-rozalinda precum perla ii atarna peste ochi, arata ca un ursulet. Imi e asa de drag.
