Iubirea este asociata cu elementele naturii care sunt martori ai bucuriei, sperantei sau deznadejdei celor doi indragostiti. Lacul, intunericul in antiteza cu lumina sau toamna ca metafora a unei stari sufletesti, toate participa la iubire. In Lacul natura este bogata, pregatita si ea sa intampine iubirea, in Izvorul noptii noaptea ochilor curge " peste munti si peste sesuri, acoperind pamantul", iar Emotie de toamna natura este spatiul in care penduleaza eul liric intre teama si speranta. Prezenta iubitei in cele trei poezii mai sus mentionate este doar sugerata prin forme pronominale si verbale la persoana a II-a ( ti-s ochii, poala ta, acopera-mi, umbra ta, sa te ascunzi ) . Iubirea este prezenta in in cele trei poezii sub aspectul unui sentiment dorit dar nerealizat,( Lacul), al idolatrizarii fiintei iubite ( Izvorul noptii ) si a iubirii care se stinge din cauza trecerii timpului.
