Cimitirul cartilor uitate, spre deosebire de un cimitir uman, nu are cartile ingropate. Moartea , in acest cimitir, nu are caracter definitiv, nu are puterea de a
distruge complet sufletele cartilor. In ele ramane o farama de viata pe care o poti trezi usor, doar daca iei cartea din raftul prafuit al unui pod de casa.
Cand reanimezi o carte uitata, ii trezesti personajele, le resuscitezi trairile, suferintele sau implinirile si odata cu ele retraiesti si tu intamplarile citite de mult.
Este uimitor cum te simti cand retraiesti desfasurarea evenimentelor dintr-o carte veche, citita cu mult timp in urma.O vezi cu alti ochi, cu mai multa maturitate, o intelegi mai profund.
