Un urs prostuţ şi cam flămând
Pe vulpe o vede mâncând
Şi-o roagă frumos, de-ar putea
O bucată de peşte să-i dea.
Vulpea îi spune râzând
Că poate şi el, pescuind
Să prindă din balta cu peşte
Chiar mai mult decât ea, de doreşte.
Şi pleacă ursul crezând,
Coada în apă băgând
Amarnic apoi se căieşte
Făr' de coadă şi fară de peşte.
