De analizat morfo sintactic cuvintele : am adormit ; un vis; visele ; in visul meu ; niciodata ; este atomul ; materiei . din textul
- Am adormit si am avut un vis: se facea ca eram savant atomist si lucram intr-un laborator de sticla...
- Cine te crede?
- Visele nu trebuiesc crezute. Ele trebuiesc, ca si vinurile bune, degustate, niciodata cu un alt gand in cap decat acela al soiului de vita de vie din care au fost trase.
- Din punctul asta de vedere sunt de acord si-mi plec spre tine un timpan, neliterar, fireste.
- Se facea, asadar, ca sunt un savant atomist, intr-un bineinteles halat alb si ca ma ocupam nu de sfarmarea materiei, ci de sfarmarea cuvintelor in atomii lor.
- Propui deci o atomica fantezista a cuvintelor.
- Se facea ca fiecare cuvant pe care-l spuneam era ca un abur plutind deasupra lucrurilor. Era ca si cum, printr-o decizie a ministrului Sanatatii, toate lucrurile au fost obligate sa se duca la microradiografie.
- Ce-mi spui tu parca am mai auzit pe undeva. Nu cumva chiar tu ai scris vreo poezie cu acest subiect?
- Tot ce se poate, eu nu-mi tin minte poeziile pe care le-am scris, ci numai cateva pricini care ma starnesc intruna sa scriu poezii. Cum iti spuneam, cuvintele, in visul meu, erau ca un fel de umbra de aur in constiinta, pe care o arunca structura materiei. Intocmai cum este atomul, asa mi se infatisau si propozitiile simple. Nucleul si electronii se oglindeau in propozitii prin subiect si predicat: un fel de echivalent sonor al materiei, trecut insa si prin ecranul constiintei. Nucleul se marea mult intr-un substantiv care devenea subiect: electronii, care dau ocol nucleului, deveneau verbe. Cuvintele reproduceau in constiinta structura materiei.