Poiana Sărată, 23 septembrie 2015
Draga mea Vacanţă de Vară,
Sunt în acea zi de septembrie, a doua din an, numită echinocţiu de toamnă. Azi e un echilibru perfect între zi şi noapte. Azi, timpul a hătărât ca balansoarul său să stea în braţe întinse oglindă. Ele văd cerul şi pământul ca-ntr-un joc, joc de viaţă şi de moarte.
Cu drag mi-aduc aminte de începutul verii ... era sfârşit de an şcolar, era solstiuţiu, solstiuţiul tău, Vară! Era pas vesel pe cărări de speranţă, era inima ticăindă a emoţie ... respiram dorul de a fi liberă şi a respira dincolo de ceasul impus de mersul la şcoală, de agenda încărcată cu program impus de viaţă.
Doamne, ce frumoasă a fost prima zi de vacanţă ... m-am trezit sub zâmbetul soarelui şi-am stat întinsă, bucurându-mă de clipă ... cald, bine, frumuşeţe, curăţenie, lumina blândă a celui ce dă viaţă.
Şi zilele au trecut ca o poveste: repede, prea repede şi-acum e ... zi de toamnă ...
Privesc cu ochii mari şi îmbrăţişez apusul tău. Trebuie, azi să merg prin toamnă.
Întinse braţe,
Daniela
