În text, expresia "pe nerăsuflate" este folosită pentru a indica că Tia Şerbănescu a citit "Enigma Otiliei" foarte rapid, cu mare interes și entuziasm, fără a face pauze.
Doi dintre scriitorii menționați în text sunt Mihai Eminescu și Ion Creangă.
Tia Şerbănescu îşi dorea foarte mult să-l întâlnească pe G. Călinescu pentru că era pasionată de operele sale literare, cum ar fi "Enigma Otiliei" și "Viața lui Eminescu", și pentru că îl considera un monument al literaturii române, cum arată secvența: "ştiu că e un monument şi ardeam de nerăbdare să-l văd."
Atitudinea Tiei Şerbănescu față de G. Călinescu este una de admirație și respect profund. Acest lucru este evident din descrierea entuziasmului și nerăbdării cu care aștepta să-l vadă pe Călinescu, precum și din faptul că a urmat sfatul profesoarei de a-l întâlni, deși presupunea să chiulească de la școală.
G. Călinescu este prezentat ca o personalitate marcantă și respectată, aspect subliniat de faptul că era înconjurat de o suită de asistenți când a apărut în sala de conferințe și de modul în care este admirat și respectat de Tia Şerbănescu. Acesta este perceput ca un monument al culturii române, ceea ce indică influența și importanța sa în lumea literară.
