Într-o zi însorită de primăvară, în clasa a opta, aveam de dat un test la matematică. Atmosfera în clasă era încărcată de emoții, fiecare elev având propriile sale temeri și speranțe. Profesorul, un domn cu părul grizonat și ochelari rotunzi, ne supraveghea atent. Testul începea și liniștea se așternu peste clasă, doar sunetul creioanelor și al paginilor răsfoite se mai auzea.
La un moment dat, am simțit o mișcare ciudată sub bancă. Am aruncat o privire discretă și am văzut că colegul meu, Andrei, încerca să își scoată caietul de notițe din ghiozdan fără să fie observat. A fost atât de concentrat pe mișcarea sa încât nu și-a dat seama că ghiozdanul său era pe cale să cadă. Într-o fracțiune de secundă, ghiozdanul s-a prăbușit cu un zgomot asurzitor, iar Andrei, panicat, a încercat să îl prindă, dar în schimb a dărâmat și sticla de apă de pe bancă.
Apa s-a revărsat pe jos, formând un mic râu care curgea spre catedră. Profesorul, auzind zgomotul și văzând apa, s-a ridicat brusc de la birou. În acel moment, toată clasa izbucni în râs, iar Andrei, roșu ca o sfeclă, încerca să își adune lucrurile și să oprească dezastrul.
În timp ce descriu scena, îmi amintesc cât de luminoasă era clasa noastră. Pereții erau decorați cu postere colorate, iar băncile vechi, dar curate, păstrau amintirile generațiilor trecute. Ferestrele mari lăsau lumina soarelui să inunde încăperea, creând un contrast comic cu haosul de pe podea.
După ce am reușit să curățăm apa și să liniștim clasa, profesorul ne-a zâmbit indulgent și a spus: "Vedeți, matematica poate fi uneori mai amuzantă decât credeți!" Râsetele au umplut din nou clasa, iar testul a continuat fără alte incidente. Acea zi a rămas întipărită în memoria noastră ca un moment deosebit de amuzant și de neuitat.