În povestea „Prâslea cel voinic și merele de aur”, una dintre cele mai fascinante întâmplări fantastice este confruntarea lui Prâslea cu zmeii. După ce descoperă că zmeii fură merele de aur din grădina împărătească, Prâslea hotărăște să îi înfrunte. Cu o dibăcie ieșită din comun, el reușește să-l urmărească pe zmeul care vine noaptea să fure merele. Într-o noapte, „Prâslea cel voinic se ascunse după un pom și așteptă până când zmeul se arătă”.
Prâslea îl înfruntă pe zmeu cu mult curaj și, după o luptă aprigă, reușește să-l rănească. „Zmeul, simțind rana, zise: Cine-i acela care cutează să mă lovească pe mine?” Rănit, zmeul fuge și Prâslea îl urmărește până la tărâmul celălalt, unde descoperă lumea subpământeană a zmeilor.
Ajuns acolo, Prâslea întâlnește alți doi zmei și pe cele trei fete de împărat ținute captive. El îi învinge și pe acești zmei cu ajutorul puterilor sale și al inteligenței, eliberând fetele. „Fetele, pline de recunoștință, îi spuseră lui Prâslea: Tu ești salvatorul nostru, tu ești cel ales de soartă.”
Prâslea dovedește că este un erou veritabil, înzestrat cu calități supranaturale, precum curajul nemărginit și puterea de a învinge creaturi magice. Acest episod subliniază trăsăturile supranaturale ale personajelor și întărește tema eroismului și a binelui care triumfă asupra răului.
