👤

Citeşte următorul fragment: S-ar putea defini mişcarea modernista ca o mișcare literară ieşită din contactul mai viu cu literaturile occiden tale si, indeosebi, cu literatura franceză, dacă defini- fia nu a părea că afirmă existenta acestui contact numai odată cu epoca nouă. In realitate, termenii problemei sunt cu totul alții: proporțional, influența literaturii franceze asupra literaturii noastre nu este mai mare acumn decât a fost la începutul veacului trecut; putem afirma chiar că influenta lui Lamartine asupra lui Eliade, Cârlova, Alexandrescu și Alecsandri, sau a literaturii germane asupra lui Emi- nescu, a fost mai considerabilă decât, de pildă, influenta lui Baudelaire asupra lui T. Arghezi sau Minulescu. Literatura modernistă nu poate fi, deci, privită ca litera- tură de , imitatie" şi nici chiar ca o soluție de continuitate, întrucût saltul de nivel al literaturii renaş terii noastre față de realitățile naționale a fost cu mult mai mare decât saltul literaturii moderniste. Inlăturând, aşadar, caracterul agresiv și exclusiv ce se acordă, de obicei, termenului de initație, am putea defini mişcarea modernistă ca o mişcare ieşită din contactul mai viu cu literatura franceză nmai nouă, adică de după 1880: - aceas ta e singura deosebire; rolul romantismului francez a fost mai covârşitor decât, de pildă, rolul simbolismului, dar pentru noi avea privilegiul de a fi devenit istoric, consumat şi consacrat într-o literatură considerată ca inatacabilă. Eugen Lovinescu, Istoria literaturii române contemporane

B. Redacteazã un text de minimum 400 de cuvinte. în care så argumentezi daca invātarea prin imitație (in literatură sau în viață) este sau nu la fel de bună ca alte moduri de a învāța, raportându-te atât la informațiile din fragmentul extras din Istoria literaturii române contemporane de Eugen Lovinescu, cat şi la experienta personală sau culturală.
Sa fie după structura de la Bac va rog ​


Răspuns :

Învățarea prin imitație, un proces natural și fundamental în dezvoltarea umană, fiind adesea subestimată în comparație cu alte metode de învățare. În literatură poate fi observată în modul în care scriitorii tineri își formează stilul și abilitățile literare. Eugen Lovinescu, în „Istoria literaturii române contemporane”, subliniază importanța imitației modelelor literare consacrate. El argumentează că, prin imitarea stilului și tehnicilor marilor scriitori, scriitorii noștri și-au dezvoltat propriul stil, contribuind la evoluția literaturii. Lovinescu menționează că această imitație nu este o simplă copie, ci un proces de asimilare și transformare creativă, care a permis scriitorilor noștri să își însușească elemente valoroase și să le reinterpreteze în mod original. Astfel, învățarea prin imitație în literatură poate fi văzută ca un pas esențial în formarea unor scriitori de succes.

Pe de altă parte, în viața de zi cu zi, învățarea prin imitație este un proces evolutiv de dezvoltare. De la o vârstă fragedă, copiii învață prin imitarea comportamentelor și atitudinilor adulților din jurul lor. Acest proces continuă pe parcursul vieții, influențând felul în care tinerii învață să se adapteze la diferite contexte sociale și profesionale. De exemplu, în mediul profesional, observarea și imitarea colegilor mai experimentați poate fi o metodă eficientă de a învăța abilități noi și de a înțelege dinamica echipei. Prin imitație, oamenii pot dobândi rapid cunoștințe și competențe care le sunt necesare pentru a se integra și a performa în diverse domenii.

Experiența personală confirmă valoarea învățării prin imitație. De exemplu, în timpul studiilor, am avut ocazia să învăț de la profesori și mentori prin observarea și replicarea metodelor lor de predare și cercetare. Această imitație m-a ajutat să dezvolt competențe esențiale și să îmi formez o abordare proprie în activitatea didactică. Învățarea prin imitație este la fel de valoroasă ca și alte moduri de a învăța. Fie că este vorba despre literatură sau despre viața de zi cu zi, imitația joacă un rol crucial în dezvoltarea abilităților și cunoștințelor.