Răspuns :
Dragă Jurnal,
Azi-noapte am avut un vis atât de ciudat și fascinant care simt nevoia să-l împărtășesc cu tine. Totul a început într-un peisaj de basm, cu dealuri verzi și flori colorate care păreau să danseze în bătaia vântului. Cerul era de un albastru intens, iar soarele strălucea mai puternic decât l-am văzut vreodată.
Mă plimbam pe o potecă îngustă, când deodată am ajuns la o poartă veche, din lemn sculptat, acoperită de iederă. Am deschis-o cu grijă și am pășit într-o grădină secretă, plină de flori exotice și copaci înalți. În mijlocul grădinii era un lac mic, cu apă cristalină, în care se reflectă tot peisajul din jur.
Pe malul lacului, am văzut o bancă de piatră pe care stătea o femeie în vârstă, cu părul alb ca zăpada și ochii unui albastru pătrunzător. Ma privit cu un zâmbet cald și ma invitat să mă așez lângă ea. Am simțit imediat o conexiune profundă, de parcă sau cunoșteam de viață întreagă.
Femeia mi-a spus că numele ei este Elara și că grădina aceasta este un loc magic, unde timpul nu există și unde sufletele se pot întâlni pentru a-și împărtăși poveștile. Mi-a povestit despre viața ei, despre iubirile și pierderile ei, iar eu i-am împărtășit gândurile și temerile mele. Conversația noastră a fost atât de profundă și de liniștitoare care am pierdut noțiunea timpului.
La un moment dat, Elara sa ridicat și mi-a spus că trebuie să plece, dar că nu vom revedea într-o zi. Mi-a lăsat în mână o floare albă, spunându-mi că aceasta îmi va aminti mereu de grădina magică și de întâlnirea noastră. Apoi, sa îndepărtat încet, dispărând printre copaci.
M-am trezit cu un sentiment de pace și recunoștință, ținând floarea imaginară în mână. Deși știu că a fost doar un vis, întâlnire cu Elara a fost atât de reală și de semnificativă în sensul că am învățat ceva important despre mine și despre viață.
Azi-noapte am avut un vis atât de ciudat și fascinant care simt nevoia să-l împărtășesc cu tine. Totul a început într-un peisaj de basm, cu dealuri verzi și flori colorate care păreau să danseze în bătaia vântului. Cerul era de un albastru intens, iar soarele strălucea mai puternic decât l-am văzut vreodată.
Mă plimbam pe o potecă îngustă, când deodată am ajuns la o poartă veche, din lemn sculptat, acoperită de iederă. Am deschis-o cu grijă și am pășit într-o grădină secretă, plină de flori exotice și copaci înalți. În mijlocul grădinii era un lac mic, cu apă cristalină, în care se reflectă tot peisajul din jur.
Pe malul lacului, am văzut o bancă de piatră pe care stătea o femeie în vârstă, cu părul alb ca zăpada și ochii unui albastru pătrunzător. Ma privit cu un zâmbet cald și ma invitat să mă așez lângă ea. Am simțit imediat o conexiune profundă, de parcă sau cunoșteam de viață întreagă.
Femeia mi-a spus că numele ei este Elara și că grădina aceasta este un loc magic, unde timpul nu există și unde sufletele se pot întâlni pentru a-și împărtăși poveștile. Mi-a povestit despre viața ei, despre iubirile și pierderile ei, iar eu i-am împărtășit gândurile și temerile mele. Conversația noastră a fost atât de profundă și de liniștitoare care am pierdut noțiunea timpului.
La un moment dat, Elara sa ridicat și mi-a spus că trebuie să plece, dar că nu vom revedea într-o zi. Mi-a lăsat în mână o floare albă, spunându-mi că aceasta îmi va aminti mereu de grădina magică și de întâlnirea noastră. Apoi, sa îndepărtat încet, dispărând printre copaci.
M-am trezit cu un sentiment de pace și recunoștință, ținând floarea imaginară în mână. Deși știu că a fost doar un vis, întâlnire cu Elara a fost atât de reală și de semnificativă în sensul că am învățat ceva important despre mine și despre viață.
