**Planta copilăriei**
Într-un colț liniștit al grădinii bunicilor mei, creștea o plantă care a devenit simbolul copilăriei mele. Așa cum unii își amintesc cu drag de un obiect special sau de o jucărie preferată, eu mă gândesc adesea la acea plantă minunată, care mi-a marcat cei mai frumoși ani ai vieții. Deși nu avea un nume exotic sau rar, acea plantă purta în frunzele și florile ei toate amintirile mele cele mai dragi.
Planta copilăriei mele era o simplă floare de nalbă. Încă îmi aduc aminte cum, la fiecare vizită la bunici, mergeam direct în grădină, căutând-o cu privirea. Era mereu acolo, la fel de vibrantă și de vie, indiferent de anotimp. Primăvara și vara, nalba înflorea în culori spectaculoase, transformând colțul acela de grădină într-un mic paradis. În toamnă și iarnă, frunzele ei cădeau, dar tulpina rămânea, promițând reînvierea în sezonul următor.
Nalba avea un parfum dulceag, subtil, care se amesteca cu mirosul proaspăt al pământului și al altor plante din grădină. Pentru mine, era parfumul copilăriei. Îmi petreceam ore întregi jucându-mă în jurul ei, inventând povești și aventuri în care nalba era mereu un personaj central. Adesea mă prefăceam că nalba este o regină magică a grădinii, care putea să-mi îndeplinească dorințele.
Bunica îmi spunea că nalba are proprietăți vindecătoare și, de multe ori, culegea frunze și flori pentru a face ceaiuri și leacuri naturale. În acele momente, mă simțeam ca un mic vrăjitor ajutând la pregătirea unor poțiuni magice. De fiecare dată când eram răcit sau aveam o mică rană, bunica îmi dădea ceai de nalbă, iar eu eram convins că puterea magică a plantei mă va vindeca rapid.
Anii au trecut, copilăria s-a transformat în adolescență, iar apoi în maturitate. Vizitele la casa bunicilor s-au rărit, dar planta copilăriei mele a rămas în acel colț de grădină, martor tăcut al trecerii timpului. Chiar și acum, când revin la casa bunicilor, prima mea oprire este la grădină, unde nalba mă întâmpină cu aceeași frumusețe și aceeași magie ca în anii copilăriei.
Pentru mine, planta copilăriei nu este doar o floare. Este un simbol al inocenței, al bucuriei și al legăturii profunde cu natura. Este amintirea unor zile fără griji, petrecute în mijlocul naturii, alături de cei dragi. De fiecare dată când văd o nalbă, inima îmi tresare de bucurie și mă simt din nou copil, chiar și pentru o clipă.
